țâțacă

română

Etimologie

Din țață + sufixul -acă.

Pronunție

• AFI: /ʦɨ'ʦa.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului țâțacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țâțacă	țâțace
Articulat	țâțaca	țâțacele
Genitiv-Dativ	țâțacăi	țâțacelor
Vocativ	țâțaco	țâțacelor

1. (reg.) diminutiv al lui țață.

Cuvinte apropiate

• țață

Traduceri

diminutiv al lui țață

Referințe

• DEX '98 via DEX online