țâpuritură

română

Etimologie

Din a țâpuri + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ʦɨ.pu.ri'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului țâpuritură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țâpuritură	țâpurituri
Articulat	țâpuritura	țâpuriturile
Genitiv-Dativ	țâpuriturii	țâpuriturilor
Vocativ	țâpuritură	țâpuriturilor

1. (reg.) strigătură specifică în cântecele maramureșene.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online