țăpoi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din țeapă + sufixul -oi.

Pronunție

  • AFI: /ʦə'poj/


Substantiv


Declinarea substantivului
țăpoi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țăpoi țăpoaie
Articulat țăpoiul țăpoaiele
Genitiv-Dativ țăpoiului țăpoaielor
Vocativ țăpoiule țăpoaielor
  1. (reg.) furcă (mare) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier, cu care se ridică snopii de grâu, maldărele de fân sau de coceni etc.
  2. furcă în vârful căreia este fixat sacul de pescuit.
  3. căpriorul de la mijloc la casele tărănești.


Traduceri

Anagrame

Referințe