țiglă
română
Etimologie
Din sârbocroată cigla.
Pronunție
- AFI: /ˈʦi.glə/
Substantiv
| Declinarea substantivului țiglă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țiglă | țigle |
| Articulat | țigla | țiglele |
| Genitiv-Dativ | țiglei | țiglelor |
| Vocativ | țiglă | țiglelor |
- piesă de argilă arsă, de sticlă, de mortar, de ciment, în formă de placă, folosită la învelit casele.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din germană Zacke.
Substantiv
| Declinarea substantivului țiglă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țiglă | țigle |
| Articulat | țigla | țiglele |
| Genitiv-Dativ | țiglei | țiglelor |
| Vocativ | țiglă | țiglelor |
- (reg.) vergea de lemn sau de metal ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea pentru a o frige; frigare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online