țintuit

română

Etimologie

Din a țintui.

Pronunție

• AFI: /ʦin.tu'it/

Adjectiv

Declinarea adjectivului țintuit
	Singular	Plural
Masculin	țintuit	țintuiți
Feminin	țintuită	țintuite
Neutru	țintuit	țintuite

1. bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă.
2. (fig.) nemișcat, înțepenit, pironit (din cauza unei stări sufletești sau a unei emoții puternice).
3. împodobit cu ținte, țintat; (p.ext.) împodobit cu pietre scumpe.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online