țocăit

română

Etimologie

Din a țocăi.

Pronunție

• AFI: /ʦo.kə'it/

Substantiv

Declinarea substantivului țocăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țocăit	țocăituri
Articulat	țocăitul	țocăiturile
Genitiv-Dativ	țocăitului	țocăiturilor
Vocativ	țocăitule	țocăiturilor

1. (fam.) faptul de a (se) țocăi; sărut zgomotos, pupătură.
2. zgomot făcut de copii când sug.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• citato
• cotați
• cotita

Referințe

• DEX '98 via DEX online