țopăi

română

Variante

• țupăi

Etimologie

Din țop + sufixul -ăi.

Pronunție

• AFI: /ʦo.pə'i/

Verb

Conjugarea verbului țopăi
Infinitiv	a țopăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	țopăi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să țopăie
Participiu	țopăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele.
2. (v.intranz.) (peior.) a dansa, a juca (fără eleganță).

Cuvinte derivate

• țopăială
• țopăit
• țopăitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• optai

Referințe

• DEX '98 via DEX online