țuicar

română

Etimologie

Din țuică + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʦuj'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului țuicar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țuicar	țuicari
Articulat	țuicarul	țuicarii
Genitiv-Dativ	țuicarului	țuicarilor
Vocativ	țuicarule	țuicarilor

1. fabricant sau negustor de țuică.
2. (fam.) băutor de țuică.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caturi
• cutări
• acruți
• arcuit
• curați
• curiat
• cruțai
• curtai

Referințe

• DEX '98 via DEX online