țuiculiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din țuică + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /ʦuj.ku'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țuiculiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țuiculiță țuiculițe
Articulat țuiculița țuiculițele
Genitiv-Dativ țuiculiței țuiculițelor
Vocativ țuiculiță țuiculițelor
  1. diminutiv al lui țuică; țuiculeană.


Traduceri

Anagrame

Referințe