κάθαρμα

De la Wikționar, dicționarul liber

greacă

(Ελληνικά)

Etimologie

Din greacă antică κάθαρμα.

Pronunție

  • AFI: /ˈka.θaɾ.ma/


Substantiv

κάθαρμα (kátharma) n., καθάρματα (kátharmata) pl.

  1. (general) lepădătură, putregai, lucru de nimic
  2. (argou) un om ticălos, nemernic

Sinonime

Cuvinte derivate