οργή
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă antică ὀργή (orgḗ, „temperament; pasiune, mânie”).
Pronunție
- AFI: /oɾˈʝi/
Substantiv
οργή (orgí)
| Declinarea substantivului οργή | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | οργή | invariabil |
| Genitiv | οργής | invariabil |
| Acuzativ | οργή | invariabil |
| Vocativ | οργή | invariabil |