дятел

rusă

(русский)

Etimologie

Din proto-slavă *dętel. Înrudit cu bulgară детел, sârbo-croată детао/detao, slovenă detel, slovacă ďateľ.

Pronunție

• AFI: [ˈdʲætʲɪɫ]

Substantiv

дятел (djátel)

1. ciocănitoare
2. (fig.) papgal
3. (argou) informator
4. (argou) cretin, idiot, tâmpit, prost

m.	Singular	Plural
Nominativ	дятел	дятлы
Genitiv	дятла	дятлов
Dativ	дятлу	дятлам
Acuzativ	дятла	дятлов
Instrumental	дятлом	дятлами
Prepozițional	дятле	дятлах

Sinonime

• 2: (fig.) долдон, попугай

Cuvinte derivate

• дятловый

Referințe

• Wiktionary

---

ucraineană

(українська)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

дятел

1. ciocănitoare