карга
(русский)
Etimologie
Dintr-o limbă turcică.
Pronunție
- AFI: /kɐr'ga/
Substantiv
карга (kargá)
- (reg.) cioară
- (reg.) mlaștină, băltoacă, mocirlă, smârc
- (fam.) cotoroanță, zgripțuroaică, baborniță, hoașcă, hoanghină
| f. | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativ | карга | карги |
| Genitiv | карги | карг |
| Dativ | карге | каргам |
| Acuzativ | каргу | карг |
| Instrumental | каргой, каргою | каргами |
| Prepozițional | карге | каргах |