карга

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

rusă

(русский)

Etimologie

Dintr-o limbă turcică.

Pronunție


Substantiv

карга (kargá)

  1. (reg.) cioară
  2. (reg.) mlaștină, băltoacă, mocirlă, smârc
  3. (fam.) cotoroanță, zgripțuroaică, baborniță, hoașcă, hoanghină


f. Singular Plural
Nominativ карга карги
Genitiv карги карг
Dativ карге каргам
Acuzativ каргу карг
Instrumental каргой, каргою каргами
Prepozițional карге каргах

Referințe