Beamter
Aspect
(Deutsch)
Etimologie
Prin haplologie, din Beamteter, forma substantivată a lui beamtet < verbul beamten („a numi pe cineva într-o funcție de stat”).
Pronunție
- AFI: /bəˈʔamtə/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Beamte | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Beamte | die Beamten |
| Acuzativ | den Beamten | die Beamten |
| Dativ | dem Beamten | den Beamten |
| Genitiv | des Beamten | der Beamten |
- (gener.) funcționar, funcționar public
- (spec.) funcționar (superior, de bancă)
- (reg., fam.) funcționar, salariat
Sinonime
- 1: Amtsträger
- 2: Staatsdiener
- 3: Angestellter
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse