Dănuț
română
Etimologie
Diminutiv al lui Dan.
Pronunție
- AFI: /dəˈnuʦ/
Nume propriu
| Declinarea substantivului Dănuț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Dănuț | invariabil |
| Articulat | Dănuț | invariabil |
| Genitiv-Dativ | lui Dănuț | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate