Triton

română

Etimologie

Din franceză triton < latină Triton, Tritonis.

Pronunție

• AFI: /tri'ton/

Substantiv

Declinarea substantivului Triton
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	Triton	-
Articulat	Triton	-
Genitiv-Dativ	Triton	-
Vocativ	Triton	-

1. zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om și cu coadă de pește.

Traduceri

zeitate

arabă: تْرَايْتُون (العربية) m. coreeană: 트리톤 (한국어) engleză: Triton (English) esperanto: Tritono (Esperanto) finlandeză: Triton (suomi) galiciană: Tritón (galego) m. greacă: Τρίτων (Ελληνικά) m.

inuktitut: ᑦᕇᑐᓐ (ᐃᓄᒃᑎᑐᑦ / inuktitut) japoneză: トリトン (日本語) mandarină: 特里同 (cmn) neerlandeză: Triton (Nederlands) m. portugheză: Tritão (português) m. rusă: Трито́н (русский) m. spaniolă: Tritón (español)

---

engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Triton

1. Triton (zeitate)

---

finlandeză

(suomi)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Triton

1. Triton (zeitate)

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Triton

1. Triton (zeitate)