abandonnieren
(Deutsch)
Etimologie
Din Abandon, după franceză abandonner.
Pronunție
- AFI: /abãdɔ'niːʀən/
Verb
| Conjugarea verbului abandonnieren | |
| Infinitiv | abandonnieren |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
abandonnierst abandonniert |
| Indicativ imperfect | abandonnierte |
| Participiu perfect | abandonniert |
| Verb auxiliar | haben |
- a abandona