aberrante

franceză

(français)

Etimologie

Din aberrant.

Pronunție

• AFI: /a.bɛ.ʁɑ̃t/

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru aberrant.

Omofone

• aberrantes

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul aberrare („a se depărta, a se abate, a devia”) + -ante.

Pronunție

• AFI: /aberˈrante/

Adjectiv

Declinarea adjectivului aberrante
	Singular	Plural
Masculin	aberrante	aberranti
Feminin	aberrante	aberranti

1. aberant, absurd

Sinonime

• abnorme, anomalo, anormale, assurdo, atipico, bizzarro, degenerato, degenere, deforme, deviante, eccentrico, folle, irregolare, osceno, snaturato, spaventoso, strano, stravagante

Antonime

• normale, regolare

Cuvinte apropiate

• aberrare

Etimologie

Din aberrare.

Verb

1. forma de participiu prezent pentru aberrare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din aberrāns.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /ab.erˈran.te/
• (Latină ecleziastică) AFI: /ab.erˈran.te/

Participiu

1. forma de masculin, feminin și neutru la ablativ singular pentru aberrāns.

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină aberrantem < aberrāns („deviind, divagând, rătăcitor”).

Pronunție

• (Portugalia) AFI: /ɐ.bɨˈʁɐ̃.tɨ/
• (Brazilia) AFI: /a.beˈʁɐ̃.ʧi/

Adjectiv

Declinarea adjectivului aberrante
	Singular	Plural
Masculin	aberrante	aberrantes
Feminin	aberrante	aberrantes

1. aberant, absurd

Cuvinte apropiate

• aberração
• aberrantemente
• aberrar

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină aberrantem < aberrāns („deviind, divagând, rătăcitor”).

Pronunție

• AFI: /abeˈrante/

Adjectiv

Declinarea adjectivului aberrante
	Singular	Plural
Masculin	aberrante	aberrantes
Feminin	aberrante	aberrantes

1. aberant, absurd

Sinonime

• anormal

Cuvinte apropiate

• aberración
• aberrar

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario