aberrare

Vezi și : aberraré

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină aberrāre < aberrō („a devia, a se îndepărta de la”).

Pronunție

• AFI: /aberˈrare/

Verb

1. a se depărta (de subiect, etc.), a (se) abate
2. a devia

Sinonime

• 1-2: deviare, errare, sviarsi

Cuvinte apropiate

• aberrante
• aberrazione

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din aberrō.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /ab.erˈraː.re/
• (Latină ecleziastică) AFI: /ab.erˈra.re/

Verb

1. forma de prezent activ pentru aberrō.
2. forma de persoana a II-a singular la prezent pasiv imperativ și indicativ pentru aberrō.