abitazione

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină habitātiōnem, din verbul habitō („a locui”).

Pronunție

• AFI: /abitatˈʦjone/

Substantiv

abitazione f., abitazioni pl.

1. (constr., arhit., jur.) locuință, abitație; (spec.) reședință, domiciliu

Sinonime

• (constr., arhit., jur.) alloggio, appartamento, casa, dimora, domicilio, indirizzo, (livr.) magione, recapito, residenza, sede, soggiorno

Cuvinte derivate

• coabitazione

Cuvinte compuse

• caro-abitazione

Cuvinte apropiate

• abitare

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario