abito
Aspect
![]() |
(italiano)
Etimologie
Din latină habitus („înfățișare, aspect”), din verbul habeō („a avea”).
Pronunție
- AFI: /ˈabito/
Substantiv
abito m., abiti pl.
- (text.) îmbrăcăminte
- Ha acquistato un bell'abito in saldo.
- (spec.) (despre femei) rochie
- (spec.) (despre bărbați) costum
- (spec.) (bis.) veșmânt bisericesc; (spec.) rasă, sutană
- (zool.) blană; (spec.) (mai ales despre păsări) penaj
- (bis.) scapular
- (fig.) aptitudine, înclinație (pentru)
- (livr.) deprindere, obicei, obișnuință, habitudine
- (livr.) înfățișare, aspect
- (med.) habitus
- (cristal.) habitus
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
Vezi și
vedeți și
Etimologie
Din abitare.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abitare.
Referințe
(Latina)
Etimologie
Din ābaetō.
Pronunție
Verb
- formă alternativă pentru ābaetō.
Etimologie
Din abeō.