Sari la conținut

abito

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : abitò

(italiano)

Etimologie

Din latină habitus („înfățișare, aspect”), din verbul habeō („a avea”).

Pronunție


Substantiv

abito m., abiti pl.

  1. (text.) îmbrăcăminte
    Ha acquistato un bell'abito in saldo.
  2. (spec.) (despre femei) rochie
  3. (spec.) (despre bărbați) costum
  4. (spec.) (bis.) veșmânt bisericesc; (spec.) rasă, sutană
  5. (zool.) blană; (spec.) (mai ales despre păsări) penaj
  6. (bis.) scapular
  7. (fig.) aptitudine, înclinație (pentru)
  8. (livr.) deprindere, obicei, obișnuință, habitudine
  9. (livr.) înfățișare, aspect
  10. (med.) habitus
  11. (cristal.) habitus

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

Etimologie

Din abitare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abitare.

Referințe





(Latina)

Etimologie

Din ābaetō.

Pronunție

  • (Latină clasică) AFI: /aːˈbiː.toː/
  • (Latină ecleziastică) AFI: /aˈbi.to/


Verb

  1. formă alternativă pentru ābaetō.

Etimologie

Din abeō.

Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la imperativ viitor activ pentru abeō.
  2. forma de persoana a III-a singular la imperativ viitor activ pentru abeō.