abjudeca

română

Etimologie

Din latină abjudecare.

Pronunție

• AFI: /ab.ʒu.deˈka/

Verb

Conjugarea verbului abjudeca
Infinitiv	a abjudeca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	abjudec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să abjudece
Participiu	abjudecat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească.

Cuvinte derivate

• abjudecare
• abjudecat

Cuvinte apropiate

• judeca

Traduceri

a anula printr-o decizie judiciară

engleză: abjudge (English), abjudicate (English) germană: abjudizieren (Deutsch)

latină: abiudico (Latina)

Referințe

• DEX '98 via DEX online