abjudeca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină abjudecare.

Pronunție

  • AFI: /ab.ʒu.de'ka/


Verb


Conjugarea verbului
abjudeca
Infinitiv a abjudeca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
abjudec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să abjudece
Participiu abjudecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe