abonament

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză abonnement.

Pronunție

  • AFI: /a.bo.na'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
abonament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abonament abonamente
Articulat abonamentul abonamentele
Genitiv-Dativ abonamentului abonamentelor
Vocativ ' '
  1. convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenție; sumă plătită pentru obținerea acestui drept.
    Abonament la radio.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe