abro

Vezi și : abró

galiciană

(galego)

Etimologie

Din abrir.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abrir.

Etimologie

Din latină modernă Abrus < greacă antică ἁβρός (habrós, „delicat, fin”).

Substantiv

abro m., abros pl.

1. (bot.) plantă din genul Abrus

Sinonime

• 1: (bot.) chícharo, ervella de América

Referințe

• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină modernă Abrus < greacă antică ἁβρός (habrós, „delicat, fin”).

Pronunție

• AFI: /ˈabro/

Substantiv

abro m., abri pl.

1. (bot.) plantă din genul Abrus

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din abrir.

Pronunție

• AFI: /ˈa.bɾu/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abrir.

Etimologie

Din latină modernă Abrus < greacă antică ἁβρός (habrós, „delicat, fin”).

Pronunție

• AFI: /ˈa.bɾu/

Substantiv

abro m., abros pl.

1. (în Brazilia; bot.) plantă din genul Abrus
2. (în Brazilia; bot.) (Abrus precatorius) ochiul crabului

Sinonime

• 1: (bot.) ábrus
• 2: (bot.) jequiriti, abrina, açacumirim, alcaçuz-da-américa, cipó-de-alcaçuz, feijão-vermelho, fruto-de-conta, gunjieiro, jecuriti, jiquiriti, juqueriti, olho-de-cabra, olho-de-pombo, piriquitá, piriquiti, tento

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary
• Wikcionário

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din abrir.

Pronunție

• AFI: /ˈa.bɾo/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abrir.