abrogație

română

Etimologie

Din franceză abrogation < latină abrogatio.

Pronunție

• AFI: /a.bro'ga.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului abrogație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abrogație	abrogații
Articulat	abrogația	abrogațiile
Genitiv-Dativ	abrogației	abrogațiilor
Vocativ	abrogațio	abrogațiilor

1. (jur.) anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc.

Sinonime

• abrogare

Cuvinte apropiate

• abroga
• abrogat
• abrogativ

Traduceri

anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.)

engleză: abrogation (English) esperanto: abrogacio (Esperanto) franceză: abrogation (français) f. galiciană: abrogación (galego) f. germană: Abschaffung (Deutsch) f., Aufhebung (Deutsch) f., Abolition (Deutsch) f. (rar), Niederschlagung (Deutsch) f., Zurücknahme (Deutsch) f., Abrogation (Deutsch) f. (rar) greacă: κατάργηση (Ελληνικά) (katárgisi) f. italiană: abrogazione (italiano) f.

latină: abrogatio (Latina) maghiară: eltörlés (magyar) occitană: abrogacion (occitan) f. poloneză: zniesienie (polski), odwołanie (polski), uchylenie (polski) portugheză: ab-rogação (português) f. spaniolă: abrogación (español) f. suedeză: upphävande (svenska) n., avskaffande (svenska) n. turcă: iptal (Türkçe), fesih (Türkçe), kaldırma (Türkçe)

Referințe

• DEX '98 via DEX online