absolvență

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : absolventă

română

Etimologie

Din absolvent.

Pronunție

  • AFI: /ab.sol'ven.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
absolvență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ absolvență absolvențe
Articulat absolvența absolvențele
Genitiv-Dativ absolvenței absolvențelor
Vocativ absolvențo absolvențelor
  1. terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe