absolvență

Vezi și : absolventă

română

Etimologie

Din absolvent.

Pronunție

• (asimilare) AFI: /ap.solˈven.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului absolvență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	absolvență	absolvențe
Articulat	absolvența	absolvențele
Genitiv-Dativ	absolvenței	absolvențelor
Vocativ	absolvențo	absolvențelor

1. terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire.

Sinonime

• absolvire

Cuvinte apropiate

• absolvent
• absolvi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online