absolvi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină absolvere. Confer germană absolvieren, franceză absoudre.

Pronunție

  • AFI: /ab.sol'vi/


Verb


Conjugarea verbului
absolvi/absolvi
Infinitiv a absolvi/absolvi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
absolvesc/absolv
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să absolvească/absolve
Participiu absolvit/absolvit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ.
  2. a scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Din latină absolvere.

Pronunție

  • AFI: /ab.ˈsɔl.vi/


Verb

  1. a absolvi

Sinonime