abstinent

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză abstinent < latină abstinens, abstinentis.

Pronunție

  • AFI: /ab.sti'nent/


Substantiv


Declinarea substantivului
abstinent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abstinent abstinenți
Articulat abstinentul abstinenții
Dativ-Genitiv abstinentului abstinenților
Vocativ abstinentule abstinenților
  1. persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe