aburire

română

Etimologie

Din a aburi.

Pronunție

• AFI: /a.bu'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului aburire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	aburire	aburiri
Articulat	aburirea	aburirile
Genitiv-Dativ	aburirii	aburirilor
Vocativ	aburireo	aburirilor

1. acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei.
2. (tehn.) expunere a unor materiale textile, lemnoase, etc. sau produse finite la acțiunea aburilor în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc.

Sinonime

• 1: abur, adiere

Cuvinte apropiate

• abur
• abureală
• aburel
• aburi, abura
• aburit, aburat
• aburitor
• aburomobil
• aburos

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online