Sari la conținut

abuso

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : abusó, abusò

(català)

Etimologie

Din abusar.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /aˈbu.zo/
  • (central) AFI: /əˈβu.zu/
  • (oriental) AFI: /əˈbu.zo/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abusar.





(italiano)

Etimologie

Din latină abūsus („consumare, irosire”).

Pronunție


Substantiv

abuso m., abusi pl.

  1. abuz, folosire improprie; (spec.) maltratare, violență
  2. (jur.) abuz

Sinonime

Antonime

Cuvinte compuse

Cuvinte derivate

Expresii

Etimologie

Din abusare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abusare.

Referințe





(Latina)

Etimologie

Din abūsus.

Pronunție

  • (Latină clasică) AFI: /aˈbuː.soː/
  • (Latină ecleziastică) AFI: /aˈbuː.s̬o/


Participiu

  1. forma de masculin și neutru la dativ și ablativ singular pentru abūsus.





(português)

Etimologie

Din latină abūsus („consumare, irosire”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ɐˈbu.zu/
  • (Brazilia) AFI: /aˈbu.zu/


Substantiv

abuso m., abusos pl.

  1. abuz, folosire improprie; (spec.) maltratare, violență

Cuvinte compuse

Cuvinte derivate

Etimologie

Din abusar.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abusar.

Referințe





(español)

Etimologie

Din latină abūsus („consumare, irosire”).

Pronunție

  • AFI: /aˈbu.so/


Substantiv

abuso m., abusos pl.

  1. abuz, folosire improprie; (spec.) maltratare, violență
  2. suprautilizare, abuz

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte derivate

Etimologie

Din abusar.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abusar.

Referințe





(Tagalog)

Etimologie

Din spaniolă abuso < latină abūsus („consumare, irosire”).

Pronunție

  • AFI: /ʔaˈbuso/


Substantiv

abuso, (în alfabetul local: ᜀᜊᜓᜐᜓ)

  1. abuz, folosire improprie; (spec.) maltratare, violență

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe