accento

Vezi și : accentò

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină accentus („accent”).

Pronunție

• AFI: /atˈʧɛnto/

Substantiv

accento m., accenti pl.

1. (lingv.) accent (pe o literă)
2. (lingv.) accent

   accento romano, toscano

3. (p.ext.) ton
4. (p.ext.) accent, subliniere, reliefare, punere în evidență

Sinonime

• 1-2: (lingv.) cadenza, inflessione, intonazione, pronuncia
• 3: (lingv.) elevazione della voce, dizione
• 4: cantilena, enfasi, evidenza, tono

Cuvinte derivate

• accentare
• accentato
• accentatura
• accentazione
• segnaccento

Cuvinte compuse

• accento acuto
• accento circonflesso
• accento fonico
• accento grafico
• accento grave
• accento tonico

Expresii

• mettere l'accento su
• porre l'accento

Vezi și

• fonologia
• sillaba

Etimologie

Din accentare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru accentare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario