accentuate

engleză

(English)

Etimologie

Atestat pentru prima dată în 1731; din latină medie accentuātus, participiu perfect pasiv pentru accentuō < din accentus („accent”).

Pronunție

• AFI: /əkˈsɛnʧueɪt/, /ækˈsɛnʧuˌeɪt/

Verb

Conjugarea verbului to accentuate
Infinitiv	to accentuate
Prezent simplu pers. 3 sg.	accentuates
Trecut simplu	accentuated
Participiu trecut	accentuated
Participiu prezent	accentuating

1. (lingv.) a accentua
2. (p.ext.) a sublinia, a accentua, a scoate în evidență
3. (p.ext.) a pune accentul

Sinonime

• 1: (lingv.) accent, betone

Cuvinte derivate

• accentuable
• accentuator
• misaccentuate
• overaccentuate
• reaccentuate
• unaccentuated

Cuvinte apropiate

• accent
• accentual
• accentuation

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din accentuato.

Pronunție

• AFI: /atʧentuˈate/, /atʧenˈtwate/

Adjectiv

1. forma de feminin plural pentru accentuato.

Participiu

1. forma de feminin plural pentru accentuato.

Etimologie

Din accentuare.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent indicativ pentru accentuare.
2. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru accentuare.