accidențe
română
Etimologie
Din germană Akzidenz < latină accidentia.
Pronunție
- AFI: /ak.ʧi'den.ʦe/
Substantiv
| Declinarea substantivului accidență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | accidență | accidențe |
| Articulat | accidența | accidențele |
| Genitiv-Dativ | accidenței | accidențelor |
| Vocativ | accidențo | accidențelor |
- (la pl.) lucrări tipografice de tip special care folosesc în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online