accinga

italiană

(italiano)

Etimologie

Din accingere.

Pronunție

• AFI: /atˈʧinɡa/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru accingere.
2. forma de persoana a II-a singular la prezent subjonctiv pentru accingere.
3. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru accingere.
4. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru accingere.