accinge

engleză

(English)

Etimologie

Din latină accingō („a strânge”).

Pronunție

• AFI: /ækˈsɪnʤ/

Verb

Conjugarea verbului to accinge
Infinitiv	to accinge
Prezent simplu pers. 3 sg.	accinges
Trecut simplu	accinged
Participiu trecut	accinged
Participiu prezent	accinging

1. (înv., v.refl.) a se pregăti pentru acțiune

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din accingere.

Pronunție

• AFI: /atˈʧinʤe/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru accingere.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din accingō.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /akˈkɪŋ.ɡɛ/
• (Latină ecleziastică) AFI: /atˈʧin̠ʲʤe/

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent activ pentru accingō.