accingo

italiană

(italiano)

Etimologie

Din accingere.

Pronunție

• AFI: /atˈʧinɡo/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru accingere.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din ad- +‎ cingō („a cinge, a înconjura, a încercui”).

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /akˈkɪŋ.ɡoː/
• (Latină ecleziastică) AFI: /atˈʧiŋ.ɡo/

Verb

accingō (infinitivul prezent accingere, perfectul activ accīnxī, supinul accīnctum)

1. a strânge
2. a echipa, a dota, a înzestra
3. (forma pasivă sau reflexivă) (cu dativ sau in + acuzativ sau ad + acuzativ) a se pregăti, a se prepara

Sinonime

• 2: exōrnō, adōrnō, ōrnō, praebeō, apparō, īnstruō, parō, suggerō, ministrō, comparō, afferō

Referințe

• Wiktionary