acclama

franceză

(français)

Etimologie

Din acclamer.

Pronunție

• AFI: /a.kla.ma/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la trecut istoric pentru acclamer.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din acclamare.

Pronunție

• AFI: /akˈklama/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru acclamare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru acclamare.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din abbreviō.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /akˈkɫaː.maː/
• (Latină ecleziastică) AFI: /akˈklaː.ma/

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent activ pentru acclāmō.