acclami

italiană

(italiano)

Etimologie

Din acclamare.

Pronunție

• AFI: /akˈklami/

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru acclamare.
2. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru acclamare.
3. forma de persoana a II-a singular la prezent subjonctiv pentru acclamare.
4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru acclamare.
5. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru acclamare.