accompagnamento

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul accompagnare („a însoți, a acompania”) +‎ -mento.

Pronunție

• AFI: /akkompaɲɲaˈmento/

Substantiv

accompagnamento m., accompagnamenti pl.

1. însoțire
2. (muz.) acompaniament
3. (mil.) escortă

Sinonime

• 1: aggiunta, compagnia, complemento, completamento, corteggio, corteo, scorta, seguito
• 2: (muz.) sottofondo

Cuvinte apropiate

• accompagnare

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wiktionary
• Wikizionario