accompagno

Vezi și : accompagnò

italiană

(italiano)

Etimologie

Deverbal din accompagnare („a acompania, a însoți, a întovărăși”) +‎ -o.

Pronunție

• AFI: /akkomˈpaɲɲo/

Substantiv

accompagno m., accompagni pl.

1. (reg. sau jur.) însoțire

Sinonime

• accompagnamento

Cuvinte apropiate

• accompagnare

Etimologie

Din accompagnare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru accompagnare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario