acconcio
 Vezi și : acconciò |
(italiano)
Etimologie
Din verbul acconciare („a aranja”) + -o.
Pronunție
- AFI: /akˈkonʧo/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului acconcio | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | acconcio | acconci |
| Feminin | acconcia | acconce |
- (livr.) îmbrăcat elegant, la patru ace
- (livr.) gata, pregătit
- doritor, interesat, dispus
- potrivit, corect
- adecvat, potrivit, nimerit
Sinonime
- 1: abbigliato, accomodato, acconciato
- 2: preparato, pronto
- 3: disposto, incline
- 4: adatto, idoneo
- 5: appropriato, conveniente, opportuno
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Etimologie
Deverbal din acconciare („a aranja”) + -o.
Substantiv
acconcio m., acconci pl.
- (înv.) înțelegere, învoială, aranjament
- (înv.) înțelegere, rezolvare
- (înv.) avantaj
- (înv.) ocazie, oportunitate
Sinonime
- 1: accomodamento
- 2: sistemazione
- 3: vantaggio
- 4: opportunità
Locuțiuni
Etimologie
Din acconciare.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru acconciare.