Sari la conținut

accoppi

De la Wikționar, dicționarul liber

(italiano)

Etimologie

Din accoppare („a ucide, a omorî”).

Pronunție

  • AFI: /akˈkɔppi/, /akˈkoppi/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru accoppare.
  2. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru accoppare.
  3. forma de persoana a II-a singular la prezent subjonctiv pentru accoppare.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru accoppare.
  5. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru accoppare.

Etimologie

Din accoppare („a înveli cu țigle”).

Pronunție

  • AFI: /akˈkoppi/, /akˈkɔppi/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru accoppare.
  2. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru accoppare.
  3. forma de persoana a II-a singular la prezent subjonctiv pentru accoppare.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru accoppare.
  5. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru accoppare.

Etimologie

Din accoppiare („a acupla, a cupla, a împerechea”).

Pronunție

  • AFI: /akˈkɔppi/, /akˈkoppi/


Verb

  1. (înv.) forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru accoppiare.
  2. (înv.) forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru accoppiare.
  3. (înv.) forma de persoana a II-a singular la prezent subjonctiv pentru accoppiare.
  4. (înv.) forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru accoppiare.
  5. (înv.) forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru accoppiare.