accubito

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină accubitum, forma de acuzativ pentru accubitus („acțiunea de a se așeza la masă”).

Pronunție

• AFI: /akˈkubito/

Substantiv

accubito m., accubiti pl.

1. (ist.) sinonim pentru triclinio.

Sinonime

• (ist.) covata, triclinio

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Există două ipoteze:

• Din prefixul ad- +‎ cubitō („a fi obișnuit să se întindă”).
• Din prefixul ad- +‎ cubitum („cot”) +‎ -ō.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /akˈkʊ.bɪ.toː/
• (Latină ecleziastică) AFI: /akˈkuː.bi.to/

Verb

accubitō (infinitivul prezent accubitāre, perfectul activ accubitāvī, supinul accubitātum)

1. a se așeza la masă (în maniera romană)

Sinonime

• accubō, accumbō

Cuvinte derivate

• accubitātiō
• accubitātus
• adaccubitō

Referințe

• Wiktionary