accumulo

Vezi și : accumulò

italiană

(italiano)

Etimologie

Din accumulare.

Pronunție

• AFI: /akˈkumulo/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru accumulare.

---

latină

(Latina)

Variante

• adcumulō

Etimologie

Din prefixul ad- („de la, departe de”) +‎ cumulō („a pune unul peste altul”) < din cumulus („grămadă”).

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /akˈkʊ.mʊ.ɫoː/
• (Latină ecleziastică) AFI: /akˈkuː.mu.lo/

Verb

accumulō (infinitivul prezent accumulāre, perfectul activ accumulāvī, supinul accumulātum

1. a acumula, a aduna, a pune unul peste altul
2. a brăzda (pământul)
3. (fig.) a crește, a mări, a augmenta

Sinonime

• 1: cumulō, exstruō, struō, onerō, inaedificō, colligō
• 3: adiciō, multiplicō, extendō, amplificō, augeō, incitō, cumulō

Antonime

• 3: diminuō, minuō, dēminuō, imminuō, tenuō, premō, corripiō

Cuvinte derivate

• accumulātē
• accumulātiō
• accumulātor

Cuvinte apropiate

• circumcumulō
• cumulō
• cumulus

Referințe

• Wiktionary