accusa

franceză

(français)

Etimologie

Din accuser.

Pronunție

• AFI: /a.ky.za/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la trecut istoric pentru accuser.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Deverbal din accusare („a acuza”) +‎ -a.

Pronunție

• AFI: /akˈkuza/

Substantiv

accusa f., accuse pl.

1. acuzație, acuză, acuzare

   Difendersi da un'accusa.

2. (jur.) acuzație, învinovățire

Sinonime

• 1: biasimo, calunnia, critica, denigrazione, diffamazione, insinuazione, rimprovero, taccia
• 2: (jur.) addebito, carico, denuncia, imputazione, incriminazione, querela

Antonime

• 1: giustificazione, scusa
• 2: (jur.) difesa, difensore, discarico, discolpa

Cuvinte derivate

• accusatorio
• autoaccusa

Cuvinte apropiate

• accusare

Etimologie

Din accusare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru accusare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru accusare.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din accusar.

Pronunție

• (Portugalia) AFI: /aˈku.zɐ/
• (Brazilia) AFI: /ɐˈku.zɐ/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru accusar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru accusar.