Sari la conținut

accuse

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : accusé

(English)

Etimologie

Atestat pentru prima dată în jurul anului 1300; din engleză medie acusen, care provine din franceză veche acuser < latină accūsō („a acuza, a reproșa, a învinui”), compus din prefixul ad- („de la, departe de”) + causa („cauză, motiv”).

Înlocuise termenul nativ bewray.

Pronunție

  • AFI: /əˈkjuːz/
  • (SUA) AFI: /əˈkjuz/


Verb


Conjugarea verbului
to accuse
Infinitiv to accuse
Prezent simplu
pers. 3 sg.
accuses
Trecut simplu accused
Participiu trecut accused
Participiu prezent accusing
  1. a acuza, a blama, a învinovăți
  2. (jur.) (urmat de of) a imputa, a învinui
  3. a acuza, a învinui

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și


Substantiv

accuse, (nenumărabil)

  1. (ieșit din uz) acuzație, învinovățire

Sinonime

Referințe





(français)

Etimologie

Din accuser.

Pronunție


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ și subjonctiv pentru accuser.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ și subjonctiv pentru accuser.
  3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru accuser.





(italiano)

Etimologie

Din accusa.

Pronunție

  • AFI: /akˈkuze/


Substantiv

  1. forma de plural pentru accusa.





(português)

Etimologie

Din accusar.

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ɐˈku.zɨ/
  • (Brazilia) AFI: /aˈku.zi/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru accusar.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru accusar.
  3. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru accusar.