acori

Vezi și : acorí

catalană

(català)

Etimologie

Din acorar.

Pronunție

• (occidental) AFI: /aˈkɔ.ɾi/
• (oriental) AFI: /əˈkɔ.ɾi/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru acorar.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru acorar.
3. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru acorar.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din acoro.

Pronunție

• AFI: /ˈakori/

Substantiv

1. forma de plural pentru acoro.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din acorus.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /aˈkoː.riː/
• (Latină ecleziastică) AFI: /aˈkɔː.ri/

Substantiv

1. forma de singular la dativ pentru acor.

Etimologie

Din acorus.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /ˈa.kɔ.riː/
• (Latină ecleziastică) AFI: /ˈaː.ko.ri/

Substantiv

1. forma de plural la nominativ pentru acorus și acoros.
2. forma de plural la vocativ pentru acorus și acoros.
3. forma de singular la genitiv pentru acorus și acoros.