acoro

Vezi și : ácoro, acoró, açoro

catalană

(català)

Etimologie

Din acorar.

Pronunție

• (occiental) AFI: /aˈkɔ.ɾo/
• (oriental) AFI: /əˈkɔ.ɾu/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru acorar.

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Deverbal din acorar („a atinge, a lovi; a necăji, a supăra”) +‎ -o.

Pronunție

• AFI: /aˈko.ɾo/

Substantiv

acoro m., acoros pl.

1. oboseală; (p.ext.) durere, suferință, chin

Cuvinte apropiate

• acorar

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru acorar.

Referințe

• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină acorus < greacă antică ἄκορος (ákoros, „obligeană”).

Pronunție

• AFI: /ˈakoro/

Substantiv

acoro m., acori pl.

1. (bot.) obligeană

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din acorus.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /ˈa.kɔ.roː/
• (Latină ecleziastică) AFI: /ˈaː.ko.ro/

Substantiv

1. forma de singular la dativ pentru acorus.
2. forma de singular la ablativ pentru acorus.

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din acorar.

Pronunție

• (Spania) AFI: /aˈko.ɾo/
• (America latină) AFI: /akˈse.ð̞o/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru acorar.