acrime

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din acru + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /a'kri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
acrime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ acrime acrimi
Articulat acrimea acrimile
Genitiv-Dativ acrimii acrimilor
Vocativ acrimeo acrimelor
  1. (rar) acreală.
  2. gust acru.
  3. (fig.) răutate, dușmănie; supărare, amărăciune.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe