adia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină ădŏlĕre („a transforma în aburi, a evapora”), prin intermediul unei forme vulgare *ădŏliāre; confer ădolĕscĕre („a transforma în vapori” sau „a degaja, a emana”).

Reducerea *aduia > adia pare dificilă (motiv pentru care Rosetti, I, 159 respinge acest etimon); însă confer baiur > baier. Pentru sensul 3, confer franceză flatter, din latină flare. Etimonul *adūliāre a mai fost propus (DAR; REW 204 a), dar considerat ca derivarea vulgară de la adūlāre („a adula”), ceea ce presupunesensul 3 este cel primitiv (confer împotriva acestei păreri Graur, BL, V, 86). Este puțin probabilă ipoteza lui Candrea, Conv. lit., XXXIX, 119 (confer Candrea-Dens., 817; Pascu, I, 102), dintr-un latină *adiliāre, de la ilia.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
adia
Infinitiv a adia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
adie
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să adie
Participiu adiat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre vânt) a sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare.
    Vântul adie.
  2. (v.intranz.) (fig.) a cânta cu glas stins.
  3. (v.tranz.) (reg.) a mângâia, a atinge ușor.
  4. (v.intranz.) (reg.) a clătina, a mișca ușor.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe